Nivelul ridicat al calității

INGRIJITOR17Nivelul ridicat al calității în serviciile de îngrijire pe termen lung

Calitatea serviciilor de îngrijire pe termen lung pe care le primesc oamenii variază mult. Așadar, nu este surprinzător faptul că studiile și rapoartele au relevat diferite niveluri de insatisfacţie și au atras atenţia asupra deficienţelor. Printre problemele ridicate se numără cazarea inadecvată, lipsa unei vieţi private în instituţiile de îngrijire, precum și utilizarea excesivă a constrângerilor și a forţei. Aceste plângeri se regăsesc printre motivele pentru care statele membre se preocupă să perfecţioneze sau să schimbe reglementările și legislaţia pentru a asigura aplicarea și respectarea unor standarde suficient de ridicate. Nu este ușor de evaluat calitatea diferitelor servicii pe termen lung furnizate. Această evaluare s-a dovedit deja a fi dificilă în cazul instituţiilor oficiale, cum ar fi casele de îngrijire sau spitalele, însă situaţia este și mai complicată în cazul mediilor informale, cum ar fi propriul domiciliu al cuiva sau domiciliile rudelor/prietenilor acestuia. OCDE clasifică diferiţii indicatori folosiţi în funcţie de structură (dimensiunile camerelor și proporţia personalului), proces (mecanismele și evaluările la faţa locului) și rezultat (prevalenţa anumitor condiţii medicale). Acești indicatori arată că, în general, tendinţa este spre o îmbunătăţire a calităţii. Tot mai mult, accentul îngrijirii pe termen lung se deplasează de la îndeplinirea anumitor cerinţe minime spre preocuparea pentru asigurarea unei calităţi mai ample, incluzând aspecte cum ar fi drepturile pacienţilor și instruirea permanentă a personalului. Totodată, pentru a exista siguranţa unei îngrijiri de calitate, indicatorii standard, cum ar fi proporţia personalului și instruirea adecvată, s-ar putea să nu fie potriviţi pentru evaluarea îngrijirii oferită la domiciliu de îngrijitori informali. Autorităţile naţionale încearcă să rezolve necesitatea unor măsuri de îmbunătăţire a calităţii în diferite moduri. Unele (Ţările de Jos, Slovacia) utilizează măsuri de acreditare a calităţii, însoţite de sisteme de monitorizare (Cipru, Germania, Grecia, Franţa, Ţările de Jos). Altele (Germania, Luxemburg) utilizează linii directoare clinice, bazate pe medicina experimentală. Pentru a preveni inegalităţile regionale în acordarea îngrijirii pe termen lung și evaluările arbitrare ale nevoilor pacientului făcute de autorităţi regionale și locale, multe ţări (Republica Cehă, Germania, Estonia, Spania, Suedia, Letonia, Lituania, Slovenia, Regatul Unit) aplică mecanisme de asigurare a calităţii uniforme.

Criteriile de evaluare a calităţii îngrijirii acordate devin tot mai sofisticate și mai demne de încredere. Însă acestea se află abia la începuturi în multe state membre. Sunt implicaţi factori cum ar fi sprijinul acordat furnizorilor informali de îngrijire, posibilităţi tot mai mari privind opţiunile pentru pacient, asigurarea capacităţii de îngrijire pe termen lung a forţei de muncă din domeniu și a tehnologiilor care îi pot ajuta pe cei care se ocupă de îngrijire în îndeplinirea sarcinilor lor. Evaluarea standardului de îngrijire primit de oameni este un proces complex. Acest lucru este adevărat îndeosebi în cazul în care îngrijirea este acordată într-un cadru mai mult informal decât instituţional și se bazează adesea pe măsurători ale nivelurilor de satisfacţie și ale necesităţilor nesatisfăcute.iriscare bucuresti1

Desi nou infiintata, Asociatia ANCE EUROPE, finantator al IRIS CARE BUCURESTI,  se bazeaza pe vasta experienta a membrului fondator ANCE Grecia care a desfasurat cu succes proiecte in domeniul incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

Fondul social european (FSE), unul dintre fondurile structurale ale Uniunii Europene, a fost creat în 1957 cu scopul de a reduce diferențele existente la nivelul statelor și regiunilor europene în materie de prosperitate și standarde de viață. Reprezentând aproape 10% din bugetul total al UE, FSE finanțează zeci de mii de proiecte la nivel european, beneficiari fiind în special statele membre și regiunile insuficient dezvoltate din punct de vedere economic. La sfârșitul perioadei 2007-2013, numărul persoanelor care au fost vizate de măsurile finanțate de FSE era de 10 milioane pe an, cu o valoare a ajutorului de 76 de miliarde de euro din acest fond, sumă completată de cele 36 de miliarde de euro provenite de la bugetele naționale. În România, valoarea proiectelor cofinanţate de Fondul Social European atinge suma de 3,684 miliarde de euro. Din aceasta sumă, 3,476 miliarde euro au fost destinate Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) pentru inestiiţi în capitalul uman, plecându-se de la premisa că o forţă de muncă înalt calificată, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii şi nevoilor în schimbare ale pieţelor, este esenţială pentru o economie competitivă şi dinamică.

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *