Fă Rai din ce ai!

Am convingerea că fiecare din noi se naște cu un drum.. gata trasat. Rătăcim uneori dar viața ne duce iar și iar pe harta care ne-a fost configurată chiat înainte de a prinde contur în pântecele mamei.

Mi-au intrat în viață oameni care au pus,  potecii mele, pietre de diverse marimi, forme, energii.imagesAAHDTLAT Nu știu dacă este o potecă simplă sau complicată, nu stiu dacă place ochiului și sufletului oricărui trecător, știu doar că ea arată exact așa cum arată. A mai ciobit-o timpul, ploaia, nepăsarea unora, nesinceritatea altora, dar nu poate exista fenomen natural care să o spulbere cu totul sau care să-i deformeze configurația inițială, probabil gândită cu muuultă dragoste. Dacă ar fi lipsit dragostea.. probabil că ar fi rămas o potecă nepietruită, nămoloasă și foarte greu de parcurs. Acesta este și punctul meu de reper: când simt nămol pe opinci.. știu că GPS-ul (MODERN) m-a scos de pe drumul meu. E necesar să evoluăm, e bine și este firesc să fie evoluție către modern (altfel nu aș putea.. reconfigure traseul =D ). Însă nu cred în a ne putea schimba traictoria în direcții de gloată, în a ne (re)proiecta după exemplele ce ne mișună în jur.

În fiecare zi primim mesaje. Le citim după limba ce am învațat-o aici, în lume. Nu suntem vinovați. Este ceea ce știm, este amprenta experiențelor proiilor vieți trăite aici. Uneori însă.. un cuvânt, o atitudine, o frunză picată, o melodie, un citat sau chiar răutatea, nepăsarea sau ignoranța cuiva, ne apar ca mesaje din altă lume, le decodificăm cu ușurință (ne și miră ușurința cu care înțelegem) și.. fie cântărim cu mintea, fie alegem cu sufletul.

Mesajul de astăzi este: Fă Rai din ce ai!

untitledM-am oprit (zâmbind, atinsă de o bucurie ce mi-a copleșit toate întristările) și m-am întrebat: CE AM? Am o potecă fabulous de frumoasă. Experiențe și trăiri alături de OAMENI fabuloși. Să-mi fi intrat ei în viață așa… fără noimă? Bine, atunci de ce duc o luptă cruntă în încercarea de a schimba lumea? De ce în loc să mă bucure acei primari care fac.. mă las înfuriată de cei ce nu fac???!!! De ce mă doare atât de tare indolența care dacă ar dispărea instantaneu mi-aș pierde scopul în această viață?

Și mi-am amintit câteva dialoguri cu OAMENII frumoși din viața mea. Gina, atunci când i-am povestit câtă luptă duc cu proiectul de televiziune, m-a întrebat: De ce nu mergi la Părintele Irineu să ceri binecuvântarea? Fie nu-l vei mai face, fie.. îl vei face cu o ușurință desăvârșită.

Știu de ce! M-am temut de prima variantă. De.. a nu-l mai face. Ok, și dacă tot ma lupt de 7 ani și tot nu-l voi putea duce până la capăt?!!

Prima temă aleasă pentru lucrarea de licență a fost din cursul de Dezvoltare Comunitară. Nu am continuat pentru ca nu rezonam cu profesorul. Însă mi-a rămas în suflet. Ficare capitol pe care l-am scris făcând cuprinsul lucrării. Mi se așterea atunci în fața ochilor și a vieții ceva ce simțeam că este menirea mea pe acest pământ: să fac eu ceea ce autoritățile nu fac. Eu împreună cu o mâna de oameni care mi s-ar alătura. Am rătăcit.. mulți ani. Am vrut mult deodata, probabil. Și am făcut puțin. M-am lăsat doborâtă de suferința lipsei de implicare a unora. Am revenit adesea la drum, am mai făcut câte un pas firav, tremurând.. după care am rătăcit la loc. M-am întors în lume, la material. Aici unde mă tem de oameni. Unde oamenii m-au învățat că una spun și alta fac. Unde am uitat de OAMENII  minunați, de încrederea lor, de atitudinea lor.

Concluzia zilei: am din ce face RAI!fa rai din ce ai

 

 

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *