România pusă la zid

Mereu puşi la zidul…european! De ce?

Cu puţin timp în urmă am fost din nou puşi la colţ de Uniune Europeană, care ne-a catalogat ca fiind în top – un loc doi după Italia – din punct de vedere al fraudelor cu fonduri europene (Raportul anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare). În plin proces de pregătire a lansării noului cadru financiar pentru 2014-2020, acest nou „record” are şanse să ne dea cu un pas în spate în negocierile cu Comisia Europeană şi să ne reducă entuziasmul unui start bun în noua cursă pentru banii europeni. Este doar o strategie de negocieri venită pe fondul unei apărări greoaie a interesului şi imaginii noastre pe plan european? Este o realitate şi chiar merităm să fim studiaţi cu lupa indignării şi taxaţi pe măsură? Sunt aspecte pe care trebuie să le lămurim dacă vrem să intrăm în noua perioadă de programare cu aşteptări realiste. Iar în acest sens, am cerut părerea expertului în managerierea proiectelor din fonduri europene, Ramona Marian.

Nu este încurajator să fim din nou în prim plan cu probleme în cheltuirea banilor europeni, mai ales că  bătălia pentru a obţine cât marian ramonamai mult dintr-un buget al Uniunii pe care tot mai mulţi – şi chiar principalii contributori – îl vor tot mai mic este aprigă. Suntem 28 de state membre şi o Europă care încă nu şi-a revenit din criză, cu un câştig de popularitate tot mai mare al naţionaliştilor anti-europeni, cu multe voci critice la adresa unor state considerate risipitoare, cu multe <<păcate>> din trecut încă neplătite şi cu o încercare de reconstrucţie din temelii, poate chiar de la nivel de concept, încă imprevizibilă…La nivel general, nu este un context roz bonbon, dimpotrivă… Dar dincolo de această scurtă privire de ansamblu, nu cred că merităm să fim etichetaţi ca hoţi de fonduri europene. Ştiu că este un cuvânt care nu a fost folosit…dar, de fapt, nu a fost folosit explicit…pentru că a frauda asta înseamnă…a fura. Deci nu cred că sunt atât de multe fraude, cred mai degrabă că este vorba de nereguli, care nu înseamnă întotdeauna rea-intenţie. Şi asta vreau să subliniez: nu este atât de multă rea-intenţie în utilizarea fondurilor europene cât pare a fi, este mai multă neştiinţă, greşeli din lipsă de cunoaştere şi nu greşeli cu premeditare. Este foarte importantă o atare distincţie şi îmi pare rău că ea nu se face, şi este băgat, în aceeaşi oală, şi cel care realmente a vrut să fure de la bun început şi cel care nu a ştiut cum să înregistreze anumite cheltuieli, cum să facă achiziţii etc. Aşa cum suntem de mult obişnuiţi în România, nici în domeniul proiectelor finanţate din fonduri europene nu există o abordare unitară. În ultimii 2 ani am putea spune că există o legislaţie mai coerentă, dar aceasta nu înseamnă neapărat o coerenţă perfectă în implementare şi verificare. Încă ne lovim de înţelegeri diferite a lucrurilor la nivelul diferitelor echipe de verificare, monitorizare, control şi încă este multă opacitate în relaţiile cu beneficiarii, deşi, trebuie să recunosc, în anumite zone care intră sub <<incidenţa>>, directă sau indirectă, a ministrului Teodorovici, lucrurile s-au schimbat în bine, măcar din punct de vedere al atitudinii… părţii celeilalte. Parcă nu mai suntem toţi beneficiarii şi coordonatorii de poiecte duşmani publici, care trebuie să fim umiliţi, puşi să aşteptăm răspunsuri care nu mai vin niciodată, trimişi dintr-o parte în alta şi cel mai des… la plimbare, antamaţi, din start, ca escroci… Cu toate aceste îmbunătăţiri la nivel atitudinal – care sunt şi ele foarte importante, măcar simţi că există deschidere şi are cine să te asculte  -, mai este mult de făcut la nivelul schimbului de informaţii… necesare, utile şi pertinente… cu beneficiarii. Există încă multă necunoaştere la nivelul beneficiarilor, care vine din absenţa unei informări clare, concise, explicite cu privire la o mulţime de aspecte care ţin de implementarea proiectelor. Este încă multă confuzie, ambiguitate… iar aceasta nu poate să ducă decât la greşeli, la tăieri de cheltuieli, la o rată redusă de absorbţie… şi la locuri neonorabile în diferitele raportări europene, neonorabile măcar pentru faptul că ştiu o mulţime de oameni care perseverează în a crede în proiectele europene ca şansă reală – poate unică – de transformare a României.

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *