Fericirea de a fi fericit

Am invatat si eu, in viata asta, un lucru: ca nu poti da mai departe ceva ce nu aifericirea4 trait tu personal. Invat in fiecare zi de la oameni. Fie ei mari invatati, fie oameni simpli, fie din iubire, fie chiar si din ura. Uneori rautatile unora te fac mai prezent la trairi, la adevar, la mesaj. Pentru ca traim in lume si oricat de minunati si de credinciosi ne-am crede, trairile – si mai cu seama cele negative – ne acapareaza existenta. Adevarat, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, functie de puterea sufletelor noaste, de puterea noastra de intelegere, de gradul de iubire simtit in inima, asa cum povesteste si Parintele Arsenie Papacioc in filmuletul de mai jos.

Ma auziti, de ani buni, vorbind de Univers.. si nu de Dumnezeu.

A fost o alegere personala in urma unor experiente personale, lumesti. O alegere facuta pe vremea cand eram in Facultatea de Teologie Ortodoxa. Unde am ajuns “dintr-o intamplare”. Pun intre ghilimele pentru ca nu mai cred in intamplari. Si daca reiau firul evenimentelor de atunci.. mai tare imi adancesc aceasta credinta. Si am sa ma abat de la ceea ce vreau sa spun astazi, special pentru a va convinge: Era anul in care hotarasem sa ma inscriu la facultate. Ma simteam mica si neputincioasa pentru a face o facultate asa ca am ales o facultate usoara, Facultatea de Geografie. Pentru ca urma sa-mi expire buletinul fix in perioada de inscrieri, am mers din vreme sa il schimb. Ceva s-a intamplat la aparatura tehnica de la Biroul Populatiei si… nu am avut buletinul inperioada admiterii din vara, deci nu m-am putut inscrie. Am fost fericita si mi-am spus ca… am scapat, si ca nu era din vina mea. Pana in toamna mi-a trecut, avand alte prioritati. Intr-o zi m-a sunat o prietena (fosta colega de liceu) si m-a rugat sa-i scot foaia matricola de la liceu si sa fac cumva sa o aiba a doua zi pentru ca era ultima ei sansa de a se inscrie la facultate. Din dorinta de a o ajuta pe prietena mea am plecat personal sa ii duc hartia la Pitesti. Mi-am luat si eu dosarul intreg, asa… pur si simplu, poate era o sansa si pentru mine. Ea m-a asigurat ca pot avea si eu aceleasi sanse ca si ea si am plecat care facultate sa ne inscriem. Nici nu am intrebat despre ce este vorba. Cand am ajuns acolo am vazut o biserica din lemn, care mi-a atinsImagine facultate sufletul intr-un fel aparte, inconjurata de cladirea facultatii intr-un “U” rasturnat. I-am zis prietenei mele ca acea biserica trebuie sa fie un monument istoric de vreme ce cladirea, care parea noua fata de biserica veche, se construise in jurul ei, parca pentru a nu atinge sau diminua din istoria… necunoscuta mie. Si abia atunci am aflat ca ajunsesem pentru a ma inscrie la Facultatea de Teologie.

Ulterior am avut multe judecati. Nu stiu de ce am ramas cu gustul amar creat de Parintele Arhimandrit cu care faceam Studiul vechiului testament si nu am ramas cu imaginea Parintelui Stancu care ne-a preluat din semestrul II dupa ce primul picase 95% din noi (desi eu eram intre fericitii 5%), un OM cu care ti-ar placea sa vorbesti in fiecare zi a vietii. Poate pentru ca sufletul meu dorea, sau isi imagina, ca tot preotul este ceva plin de iubire si intelegere. Ori… cand Parintele Arhimandrit ne-a tinut de la 8 dimineata pana la 11 seara intr-o aula, pe toti studentii anului I- si Pastorala, si Litere, si Asistenta sociala – , cam 300 de studenti, fara a ne permite sa iesim sa bem apa sau sa ne facem nevoile fiziologice… a fost primul moment in care am vrut sa renunt. Eram insa inconjurata de multi oameni frumosi. Imi amintesc de prietena mea care pentru examen isi schimbase tura de zi cu cea de noapte iar colega care acceptase schimbul a fost nevoita sa o astepte pana a reusit sa iasa din “aula nedreptatii”. Si care nu era suparata precum eu. Imi amintesc de Luminita Dumitrache care facea naveta ca si mine din Bucuresti si care, desi picata la examen, ma incuraja zambind spunandu-mi ca Dumnezeu ne vrea putenici. Si-mi amintesc de Parintele Staret al Manastirii Turnu- Prahova, Ieromonahul Valentin (student coleg la vremea aceea) care mi-a daruit atunci o icoana pe care mi-a scris “Potoleste toate intristarile noastre”… icoana

Dupa ce nu am mai crezut in preoti si mi-am indreptat sufletul si cuvantul catre “Univers”, pentru a-mi usura zilele traite aici… in lume, am inceput fiecare zi cu o ora de… reculegere, recunostinta fata de toate momentele frumoase traite, cautand sa citesc sau sa vizionez doar ce imi atingea sufletul si ma introducea zambind in ziua ce incepea.

In aproape fiecare dimineata primesc un e-mail de la Daniela cu articole de pe blogul ei. Astazi am primit un e-mail in care scria despre un “Interviu  IN BISERICA cu Parintele Arsenie Boca”. L-am cunoscut pe Parinte in copilaria mea si am crezut ca se vorbeste chiar de biserica localitatii in care am copilarit si unde l-am intalnit pe Parinte: Draganescu. Loc in care dascali au fost cateva generatii ale familiei mele: tatal bunicii mele, apoi fratele bunicii, iar astazi nepotul bunicii si nasul meu de botez.

Articolul este de fapt un filmulet cu Parintele Arsenie Papacioc. Dar… am urmarit filmuletul si… abia astazi, dupa atatia ani, in cateva secunde, i-am putut ierta si m-am lepadat de judecata Parintilor Profesori din facultate.

parintele arsenie papacioc

Parintele Arsenie Papacioc… imi explica mie astazi (sper ca si tie care citesti si care vei avea rabdare sa-l asculti) Universul intreg, iubirea adevarata si cum se simte ea, cum o percepem noi dincolo de cuvinte goale.

Parintele Papacioc a fost un copil extrem de inteligent, numele lui era Anghel dar a primit numele de Arsenie dupa varsta de 20 de ani cand a fost calugarit, nas de calugarie  i-a fost Parintele Petroniu Tanase. A fost criticat si pedepsit de comunisti pentru ca propovaduia cuvantul lui Dumnezeu. parintele arsenie papaciocA fost aspru batut si chinui, arestat pentru fapte pe care nu le savarsise. Dupa multi ani de detentie, mutat de la o inchisoare la alta, a fost eliberat de la Aiud (inchisoarea mortii, astazi muzeu, pe pot vedea oasele celor morti acolo, cu urmele torturilor inimaginabile) iar din 1976 este duhovnicul Schitului Sfanta Maria-Tomis, intemeiat de Patriarhul Justinian la Techirghiol si… pleaca la cele sfinte in 2011, plans de toti care l-au cunoscut, l-au citit, i-au simtit puterea cuvintelor simple si a sufletului plin de iubire.

Parintele ne indeamna:

Sa stiti sa muriti in fiecare zi si sa stiti sa inviati in fiecare zi

si

Sa acceptati lucrurile (n.r. mai putin bune) asa cum sunt dar sa nu incurajati

Invatatura zilei de astazi mi-a fost.. sa ma lepad de judecata. Judecata despre preoti, cu care am ramas din facultate si pe care am carat-o cu mine prin viata, despre diversi oameni, stiind chiar ca-mi e povara dar nestiind, neintelegand pana astazi, pana ce n-am simtit-o in inima asa cum… atat de simplu ne spune Parintele.

Zilele trecute, la o postare pe facebook, o prietena draga dar, din pacate este doar o prietenie virtuala – desi benefica chiar si sub aceasta forma – mi-a facut un comentariu care mi-a mustrat cumva constiinta insa nu reuseam sa inteleg mustrarea:

Răseanu Monica-Angela:  pentru mine nu conteaza decat Dumnezeu. Nu ma raportez la nimeni si nimic, nu judec… ci traiesc intens tot ce vine in viata mea. Pentru ca stiu ca nu-i intamplator… invat, invat, invat… in fiecare zi. Si iubesc. Si sunt bucuroasa. Si sunt fericita…..”Ce ne pasă nouă că ne judecă cineva când noi suntem alături de Dumnezeu, când noi am aflat credinta cea adevărată, am luat duhul cel ceresc, am primit pe Dumnezeu, îl avem în noi, busola busolelor, lanternă a lanternelor.”
~ Părintele Ioan Iovan

Abia astazi am inteles si ma simt cu adevarat fericita si binecuvantata sa interactionez cu atat de multi oameni minunati. Si chiar cu cei mai putini minunati, fara de care astazi nu as fi scris acest articol de recunostinta, fara de care astazi, daca in urma cu o saptamana nu m-as fi intristat atat de tare pentru rautatile si barfele unor colegi, nu m-as fi cercetat cu atata profunzime si… as fi fost, fara doar si poate, cu sufletul mai sarac.

Impacarea, dupa mine, este lipsa de judecata. Impacarea este liniste sufleteasca si nu inseamna neaparat sa-ti pastrezi drept prieteni oameni care continua sa-ti faca rau ci… sa incetezi sa-i judeci.safe_image

 

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *