Ionuţ un Martir pierdut al Justiţiei

oaielup

Am citit astăzi mesajul normal, nu dur aşa cum au interpretat agenţiile de presă, al Oanei Pellea referitor la moartea foarte tragică a lui Ionuţ, sfârtecat de prietenul nostru canin.

Redau mesajul mai jos: “A cere bani recompensă pentru moartea copilului tău, a cere titlul de martir… când… (dex-ul da o definiţie clară la martiraj)… Eu, până azi, ştiam că doliul e doliu. Că interesul e interes. Că bun simţ e bun simţ şi Penibilul penibil!”. Multă lume s-ar putea să citească în altă cheie (decât cea umană), reacţia actriţei la cererea de despăgubire de 2 milioane de euro a părinţilor îndoliaţi. Mesajul este simplu “Durerea adevărată este în sine, ea se manifestă în tăcere, în singurătate nu în public”. A-ţi transforma pruncul în martir, a căuta o imagologie socio-religioasă este complet inutil. În acest fel poţi să-i justifici moartea mai uşor, poţi să-i faci absenţa mai puţin suportabilă? Nu pot să nu mă întreb cui i-ar mai folosi? Şi ar mai fi ceva, ce resort interior, ce resurse de lumină te mai pot călăuzi să te determine să vezi lucrurile cu atâta raţionalitate când omul aproape întotdeauna reacţionează la o astfel de dramă ca şi cum nimic nu mai contează? Nu era mai normal ca părinţii lui Ionuţ să ducă procese nesfârşite în justiţie cu toată lumea, cu toate instituţiile, cu toţi şi să se asigure ca pe viitor să nu mai existe vreun Ionuţ. Nu era astfel mai legitim martirizat? Nu era oare ‘mai’ moral ca aceşti părinţi să înceapă pe cont propriu exterminarea câinilor decât să ceară despăgubiri?

Pentru a citi si finalul va invit pe  http://zeteticgroup.wordpress.com

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *