Simulatorul CTC al presei printre Oratori, Retori si Limbuţi

clasa_politica

Ponta a învăţat o lecţie majoră din guvernarea trecută (arogantă şi cenuşie): să tratezi presa ca un aliat influent şi influenţabil care poate să-ţi încropească oricând o imagine pozitivă sau negativă în funcţie de starea de lucruri. Imagologia proprie şi partinică este singura logică guvernamentală. Astfel discursul guvernamental este conceput pentru segmente largi ale societăţii, dar este trecut mai întâi prin simulatorul CTC al presei. Cu alte cuvinte, să nu credem tot ce auzim. Aceasta este explicaţia pentru proiectul Roşia Montana de exemplu, pentru discursul contradictoriu pentru viziunea bicefală a politicianului Ponta care gândeşte când ca un deputat, când ca un prim-ministru. Cred că ne-am dori cu toţii să gandească ca un politician cu viziune, cu miez şi miză, dar ne mulţumim cu ce avem.

Nici opoziţia nu stă mai bine. Singurul proiect viabil este ruperea USL profeţită de analişti politici potenţi şi alchimişti ai consultanţei politice. USL încă stă în picioare, vorba unui clasic în viaţă “nu pleacă câinii din măcelăriei, dom’le”. Proiectul principal “de ţară” ar fi distrugerea adversarului, în cazul PDL autodistrugerea adversarului. Între timp asteptăm şi  ne mulţumim cu ce avem. Nimeni nu gândeşte şi concretizează o viziune de ansamblu,încropeala din firimituri şi resturi politice ţine loc de imaginaţie şi inteligenţă politică. Segmentul educat al societăţii priveşte cu condescendenţă şi superioritate intelectuală clasa politică. Vorba unui alt clasic în viaţă “cand stau printre ăştia, nu am cum să nu mă simt superior”. Acţiunea lor, în schimb, se observă mai mult în cârciumi, restaurante cu moţ şi cluburi selecte. Şi aici aveam de a face cu o formă de limbuţie în stil românesc, “de a vorbi mai mult decât a face”.

 

Să ne mai punem probleme de genul “politica guvernamentală este prea de stânga şi neglizează oamenii de dreapta”, “politicile publice nu exprimă o logică guvernamentală coerentă”, “pe eşichierul politic, criza dreptei este o reflecţie a disoluţiei PNL în PSD, segmentul de dreapta mărunţindu-se în faţa gigantului Stângii”. Au aceste exprimări vreun rost, vreo relevanţă socială? Nu doar Caragiale este etern!!! Să ne amintim de o axiomă a limbuţilor: “Înşirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune” si să o asezonăm cu zeitgeistul nostru:  “O, ţară tristă, plină de humor”…

 

Sursă: http://zeteticgroup.wordpress.com/

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *