La schitul din Pleșa, mai aproape de Divinitate

schitul din plesaNu demult, un sfânt părinte și o mână de măicuțe s-au așezat la un schit nou, în Pleșa (Uricani – jud. Hunedoara), la altitudine, în mijlocul unui peisaj de-ți taie respirația. Ca orice turist care ai auzit de minunatele trasee ce-ți pot face crâmpeie ale vieții mai frumoase, nu te aștepți ca la 1300 de metri altitudine să găsești un călugăr și cinci măicuțe, slujindu-L pe Dumnezeu într-o liniștită izolare.

Accesul către schit se face din DN66A, mai sus de Cheile Buții, la aproximativ 400 de metri. Undeva, în dreapta, se trece o punte peste Jiul de Vest, iar mai apoi se traversează o pășune imensă. De acolo se prinde firul văii și începe urcarea. Urci cam o oră, o oră și jumătate sau chiar două, dacă nu ești obișnuit cu povârnișurile, pe o potecă de o frumusețe rar întâlnită.

În stânga și în dreapta ai pădure, cu arbori falnici, ce-și înalță către cer crengile puternice, foșnetul frunzelor amintind de o rugăciune spusă-n cor. Rugăciune ce vorbește despre nevoia ca acele locuri să fie păstrate așa cum sunt acum, neatinse de tehnologie și graba zilelor noastre.

Tot în murmurul pădurii poți auzi dulcea incantație a naturii, care se roagă să-ți protejeze pașii, călătorule, pentru a te bucura de frumusețile lăsate de Cel care a făcut o lume întreagă în șase zile, pentru ca mai apoi, în cea de-a șaptea, să-și găsească odihna.

Întâlnim în cale izvoare cu ape cristaline, ce țâșnesc sigure de sub bolovani imenși, ducând cu ele, susurând, tainele din măruntaiele pământului. Da, îți poți potoli setea datorată urcușului, însă îți trebuie puteri de poveste pentru a înțelege cântecul apelor.

Urcarea este lejeră, dar, dacă totuși te grăbești, poți ajunge cu ATV-ul sau cu mașini 4X4. Totuși, recomandarea noastră ar fi ca urcușul să fie făcut pe picioarele noastre. E mai bine pentru sănătate. Și pentru natură.

Într-un final, se ajunge într-un luminiș, ca un punct de belvedere și poți vedea așternându-se la picioarele tale Câmpu lui Neag și Cheile Buții, până hăt, departe, în Șiglăul Mare. Pur și simplu vezi cum lumea se așterne la picioarele tale.

Tot în acel luminiș se găsesc trei construcții de lemn, vechi, cu tocuri de geamuri specifice traiului momârlănesc. Iar între ele a fost ridicat un locaș al Domnului.

Transportul materialului pentru construcția acestui schit a fost făcut ba cu spatele, ba cu mașinile 4×4, prin bunăvoința creștinilor care au ajutat la ridicarea lui, sau cu măgărușii.

Călugărul ne povestește despre greutățile întâmpinate cu ridicarea schitului, însă știe că a reușit fiindcă nicio clipă nu și-a pierdut credința în Cel căruia i-a dedicat întreaga viață. Tot acolo găsești și cinci măicuțe, în floarea vârstei, care se ocupă de gospodărie.

La schit, ajutoarele cele mai de preț sunt măgarii, cu încăpățânarea lor specifică, oprindu-se dintr-o dată și hotărând să nu se mai clintească din loc, chiar dacă povara de spinările lor nu e tocmai ușoară.

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *