Din categoria… celor mai minunați OAMENI

Am să încep cu un fragment din poezia lui Rudyard Kipling. Pentru că, pur și simplu, nu mă pot abține…

De poţi rămîne tu în marea gloată;rudyard_kipling
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag răní să nu te poată:
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
Al tău va fi Pămîntul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, băiatul meu!

Rada-Ramona Marian-225x300

Cea mai mare parte din timpul nostu o petrecem la serviciu. Să îți placă să te trezești dimineața pentru a merge la birou… probabil că nu vă va suna bine. Pentru că vă lipsește o Rada. Mie… nu!

Am cunoscut-o în urmă cu mai bine de doi ani. Înainte de a o cunoaște mi-a fost prezentată ca fiind o femeie draconică, implicată în prea multe proiecte, cu deadline-uri bruște, care te istovește cu sarcini multe, urgente și o exigență ieșită din comun.

Rămân la “multe proiecte” și “exigență”. Probabil că așa m-a și cucerit. Cu o minte extrem de ordonată, cu o capacitate de retenție a informației… ieșită din comun. Vă dau un exemplu: într-o zi căutam o decizie și mă pierdusem între zecile de bibliorafturi ale unui proiect. Am sunat-o să o întreb dacă își amintește ea unde aș putea să o găsesc. Și mi-a răspuns: “Are numărul 74 din 12.04.2011. O găseși în calculator în folderul  de consiliere profesională și în biblioraftul 11, activitatea 1, Analiza nevoilor de instruire.” Am rămas fără suflare. M-am gândit atunci că este posibil să-mi fie sau foarte greu să lucrez cu ea, sau foarte ușor.

Și mi-e ușor. Încerc să nu profit de ținerea ei de minte așa că am devenit și eu mai ordonată în acești doi ani de când lucrăm împreună.

Am început acest editorial cu poezia lui Kipling… nu întâmplător. Exceptând primul vers (“De poţi fi calm cînd toţi se pierd cu firea/În jurul tău, şi spun că-i vina ta;“), pentru că vorbim de un om cu principii solide, care devine vulcanic atunci când cineva în jur este irațional și ilogic, restul poeziei este descrierea ei fidelă.

Avocat și sociolog, consultant politic (fapt care îmi mai ține vie speranța), profesor universitar pe comunicare și relații ramona_marianpublice, mama unui puști senzațional (căruia i-am promis acum un an că organizăm împreună o excursie de aventură și dacă nu o voi face, voi fi peste câțiva ani o babă care va plăti pentru asta) și… șefa mea. O să mă biciuiască pentru ultima afirmație (asta dacă nu mă va obliga să sterg întreg articolul – vorbim despre o femeie de o modestie ieșită din comun). Mai degrabă (zic asta ca să o mai indulcesc puțin) o colegă extraordinară, un partener integru pe cuvântul căruia te poți bizui fără să clipești, un mentor pe care nu vrei să-l pierzi în veci, un “google” al nostru care  răspunde la telefon și din somn.

Și cum să nu mergi către job zâmbind?!

Avem și momente în care… vorbim vorbe. Însă din toate discuțiile noastre se mai naște un proiect. Eu fiind pasionată de copii, dacă apuc să-i marturisesc o idee, după ce ne despărțim primesc un sms cu linia de finanțare pe care se încadrează ideea iar, după ce mai trece ceva vreme, apare cu înscrisuri, cu bugete calculate. Așa se nasc proiectele ei, din suflet. Ieri am primit tema să studiez un ghid al solicitantului pentru un proiect de schimb de experiențe al cărui grup țină sunt elevii care nu au habar ce vor să urmeze, ce meserie să aleagă.

Își trăiește viața pentru alții. Dar cred că așa, când iți va veni vremea,  poți muri împăcat. Că ai putut contribui cuiva, că nu ai trăit în zadar, că… chiar dacă pe crucea ta nu vor sta scrise aceste lucruri, cei care se vor bucura de rezultate vor fi… o bucățică din contribuția ta.

 

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *