“Teatrul este o bancă a emoțiilor, cu cât investești mai mult, cu atât dobânda emoțională este mai mare” – Interviu exclusiv cu Mădălin Mandin

Mădălin Mandin s-a născut într-o frumoasă zi de toamnă în București, însă copilăria si-a petrecut-o în “comuna Islaz, județul Teleorman, acolo unde s-a citit proclamația de la 1848”.

„Filozofia rurală mi-a fost insuflată de rudele mele, muzicieni, eu fiind singurul care a ales drumul teatrului. Într-o clasă formată în majoritate din elitele satului, eu eram singurul copil rrom. Încă de mic m-am confruntat cu problemele etniei. Spre exemplu, la o ședință cu părinții, tatăl meu nu a putut să ajungă, iar mama colegului meu de bancă, cu care am devenit foarte bun prieten ulterior, a rugat diriginta să nu-i lase copilul în bancă alături de un țigan.”

Iată de ce un copil talentat la română și franceză, muzică, desen și teatru,este pus în fața unui joc al oamenilor mari: discriminarea mai presus de valorile umane.madali mandin

De ce sunt catalogat țigan?

A fost o perioadă destul de dificilă , pentru că n-am înțeles de ce sunt făcut rrom, nu înțelegeam diferența dintre mine și ceilalți. N-am purtat coroniță și nu am luat niciodată premiu, însă, sprijinit de diriginta mea, profesoară de limba română, am început să fac scenete de teatru la sfârșit de an. Și uite așa premiile pe care le dăruiam părinților mei, constau în acele momente neprețuite de teatru.

Tata și-a dorit foarte mult să urmez cursurile Liceului Silvic din Brănești, să mă fac om cu stare. Însă, eu sfătuit fiind atât de diriginta mea, cât și de doamna profesoară de muzică, cele care mă susținuseră și îmi cultivaseră talentul, mi-am dorit foarte mult sa merg la liceul de muzică. Lucru pe care l-am și făcut. Plus, că nu luasem în van atâtea lecții de pian, pe timpul vacanțelor de vară. La acest liceu, am urmat cursurile la secția de actorie,  o clasă pilot, ce se înființase în acel an pentru prima oară. Eram o clasă frumoasă, unită și o aveam ca și dirigintă pe doamna Carmen Popa. Din acea perioadă îmi amintesc cu atâta plăcere, festivalurile din țară la care participam alături de Petronela Lazăr, care știa cum să ne descopere fiecăruia personalitatea, astfel încât ne făcea să dăm naștere unor personaje deosebit de vivace și de originale.

madalin mandinApoi am urmat cursurile Universității de Artă Teatrală și Cinematografică, IL. Caragiale. Deși am intrat printre primii, am avut mult de recuperat căci, biblioteca liceului pe care îl urmasem nu fusese foarte bogată în ceea ce privește arta teatrală. Abia în facultate am descoperit ce înseamnă Munca actorului cu sine însuși (Stanivlaski).

Am absolvit la clasa lui George Ivașcu și Puiu Șerban, examenul de licență trecându-l în rolul lui Kulîghin Feodor Ilici din piesa “Trei surori” scrisă de Anton Pavlovici Cehov.

Singurul regret după absolvire fiind faptul că în timpul facultății, nu am avut șansa să joc într-un Caragiale, însă dorința mi-a fost indeplinită mai târziu, dar asta o să vă povestesc putin mai încolo.

După ce am absolvit, am fost chemat la casting la „Un pas înainte”, unde am filmat cam doi – trei ani, acesta fiind și primul meu contact cu televiziunea. După, am jucat la Târgoviște, unde m-a remarcat Radu Afrim, care mi-a propus să merg la Ploiești pentru “Plastilina”, la care a și câștigat premiul Uniter pentru Cea Mai Bună Piesă.

Apoi am luat calea Brașovului, alături de Puiu Șerban, pentru „Fanteziile sexuale ale soțului meu aproape m-au înnebunit”, piesă care încă se joacă la Teatrul Sica Alexandrescu.madalin mandin

În 2008, am început colaborarea cu trupa Improvisneyland, fondată de Axel Moustache, Monica Anastase, Pavel Bârsan, Andreea Samson, toți actori profesioniști, cu care colaborez și în prezent. Vlad Masaci este cel care a adus conceptul de teatru de improvizație în România, iar Mihaela Sârbu este prima profesoară de gen din țară. Noi cei de la Improvisneyland, în lungul drum al improvizației către noapte am încercat să ne păstrăm statutul și amprenta, susținând peste 500 de spectacole de când ne-am înființat ca și trupă profesionistă.

Am jucat și într-un serial al trustului Media Pro,” Aniela” alături de Moraru și Dinică, unde am reprezentat mai degrabă un actor muzician.Eram eu și acordeonul, deși, în primul rând eu sunt actor, aceasta fiind ceea ce am visat în fiecare zi a vieții mele, considerând că instrumentul muzical la care aș cânta vreodată este doar o completare a mea.madalin mandin

În 2011 am început lucrul la adaptarea piesei „O noapte furtunoasă” (Caragiale), în limba rromani, la inițiativa lui Sorin Sandu, bunul meu prieten rrom poreclit Ursarul.

Este prima piesă care se joacă integral în limba rromani. Aici joc personajul lui Rică Venturiano, alături și de Pavel Bârsan, actor profesionist, care știe integral textele lui Caragiale în limba română. Tocmai de aceea, Pavel, nefiind rom, a învățat să-și traducă singur textul în limba rromani. Ca o paranteză, după părerea mea, Pavel este și cel mai bun improvizator muzical din România.

Anul trecut în luna mai, am început lucrul la piesa „Două loturi” (Caragiale), ce se joacă actualmente în stagiunea Teatrului Național din București. Dacă vrei să fii cu adevărat actor, trebuie sa lucrezi cu Dabija! E mai mult decât regizor, este o îmbinare matematică a tuturor simțurilor. El merge pe niște tipologii grotești ale personajelor, suprarealiste.

Teatrul este o întindere cronologică a personajelor, în care se dezvăluie spectatorului partea emotivă, unde apare ideea de catharsis. Teatrul este locul unde exorcizezi dramele tale, frustrările personale.

De ce au oamenii nevoie de teatru?

“E o nevoie de interacțiune spirituală, cu ceea ce se întâmplă pe scenă; teatrul este o căutare continuă, existență, emoție și nu matematică.”

Ce este actorul?

Actorul este acțiune, acțiune interioară; este un condamnat, care la sfârșitul creației este recompensat și eliberat prin aplauze. Nu știi niciodată când poți să fii bun, nu poți să te cataloghezi ca fiind un actor bun, doar munca pe care o faci se contorizează la o sumă de împliniri spirituale.

Tu te diferențiezi de ceilalți prin niște căutari: Cine ești? Ce cauți tu? În fiecare zi ridici ștacheta, nu există un actor foarte bun, fiecare actor are ceva de spus, altfel am fi toți piese de mobilier… Simți când trece îngerul prin scenă – teribila revelație.madalin mandin

Generația mea, se plânge că este nedreptățită că nu joacă în teatre de stat, dar sunt foarte mulți actori geniali care nu joacă în teatre de stat.

Pe vremea lui Shakspeare, Goldoni, Moliere, actorii erau priviți ca niște prostituate, biserica îi condamna. Ca actor ai puterea să schimbi ceva în om, intervin mecanismele de codificare prin care spectatorul decodifică emoția transmisă de către actor.

Actorul este un hoț al lucrurilor pe care le vede, este un nemulțumit, ce caută profunzimea spirituală și atingerea zeilor, caută  să spună: Da, azi l-am găsit pe Dumnezeu!

Cum transmiti iubirea pe scenă?

“Iubirea trebuie simțită, nu poate fi jucată. Iubirea se transmite prin acțiunea actorului.”

madalin mandinCum ajungi să înțelegi un personaj?

“Trebuie să-l iubești și să acționezi ca să-i dai viață.”

Ce e talentul? – Cum îl recunoști pe stradă?

“Cehov ne dă o frumoasă  definiție a talentului:

talentul este curaj, minte liberă și elan.

Foarte mulți oameni își caută latura interioară. La un moment dat, ți-ai ales o meserie și simți că îți lipsește ceva.  Atunci cauți teatrul, improvizația; teatrul este o parte revelatoare, prin teatru ai posibilitatea să-ți analizezi simțirile… e ca și cum te-ai duce într-un anticariat,  îți amintești emoția copilăriei, curajul de a face lucruri, iar teama de ceea ce ești tu, dispare. Este o cheie pentru un sertar pe care nu l-ai deschis de mult.”

A face teatru…

“În jocul de teatru și de improvizație ești axat pe grup, pe partener, în scenă nu ești singur; în iubire ești într-o relație deschisă cu o persoană, nu poți să cari tu singur toată iubirea. Totul se face într-o relație, accepți calitățile celuilalt. Si prin ceea ce vezi cauți să te modelezi. Omul, din toată civilizația asta vine cu un bagaj de norme civile, condiționarea pe care ți-o dă societatea, iar în teatru ai ocazia să lucrezi cu aceste stereotipuri și să-ți le combați.

Teatrul este o bancă a emoțiilor, cu cât investesti mai mult, cu atât o să ai dobandă emoțională mai mare. Numai eu stiu câte nopți nedormite am avut, câte emoții am încercat și câte gânduri mi-au purtat pașii… sunt într-o continuă schimbare de energie, într-un proces de purificare continuu.madalin mandin

A face teatru înseamnă a avea curaj. Curajul nu se găsește la toată lumea. Teatrul este măsura curajului pe care îl ai.

Teatrul definește un tipar apoi îl combate, iar eu sunt un rrom care FACE TEATRU, prin urmare combat tiparul.”

Ce este improvizația?

“Improvizația este momentul prin care mintea ta liberă, fără corset îți dă măsura lucrurilor – este momentul de acțiune, improvizația poate ajunge mai târziu să fie teatru, prin stabilirea unor reguli distincte.

Improvizația este momentul de adevăr, de relație pură cu partenerul de scenă și sclipirea de geniu, care vine de la celălalt, liantul care se creează între cei doi.

Tot ce se face în improvizație se bazează pe acceptare și mai mult de atât pe supra acceptare, nu se neagă niciodată ceea ce îți sugerează partenerul, ci supralicitezi.

Ai o paletă foarte mare de personaje, cu care te confunzi, nu ți se dă o replică, faci totul pe sugestiile publicului (replici, emoții) și de aici pornește improvizația.madalin mandin

Improvizația este momentul acțiunii, iar imaginația este ca o pastilă de adrenalină.”

O diferență între film și teatru ?

“În film folosești mai puține resurse motrice, folosești mimica, ai puterea cuvântului care transcede, iar teatrul este o sumă totală,  pensulă care creează un tablou.”

 

 

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *