Avem ghinion

avem ghinion

Caragiale îşi trăieşte cu pasiune eternitatea. Plaiul mioritic se hrăneşte iarăşi cu propriile fantome devenite nu de curând, parte a trupului. Acesta este oximoronul moral al românului. Politicianul roman este cel care are grijă ca acest trup să nu se dezmembreze, să pice în derizoriu dar să nu cadă de tot în neant.

Cam aşa arată matricea unei zile obişnuite în mica noastră ţărişoară. Chipul nostru cum  o fi?

Aud deseori diverse sintagme de genul “conflictul dintre stânga şi dreapta genereză o criză” sau “criza dreptei o criză a eșichierului politic” şi nu pot decât să zâmbesc cu amărăciune în faţa unor “corpuri fără suflet”.

Un conflict politic între stânga şi dreapta nu a existat niciodată în România. Înainte de a fi insultat sau ameninţat cu “epurare sau salubrizare politică” aş vrea să înţelegeţi la ce m-am referit.

În societatea românească actuală nu există ideologii împărtăşite de segmente largi ale corpul social, există doar sensibilităţi. Dacă totuşi ar exista ideologii, ar exista şi o civilizaţie politică. Pe principiul “azi o vedem dar nu e”, ne ascundem identitatea de neo-barbari preferând să credem că facem parte dintr-un neam providenţial, cu calităţi net superioare cu un destin furat mişeleste de circumstanţe istorice care nu au depins de noi. Am fi ajuns departe dacă nu erau turcii, ruşii sau dacă Antonescu termina odată cu “naţia brunetă”, dar avem ghinion. Avem ghinion şi nu avem ce face.

Dincolo de umorul negru cu care tratăm nişte realităţi, nu pot să uit că cel mai trist lucru este chiar adevărul. Cine să-l vrea? De ce să recunoşti că “Ghinionul ar fi că nu vrem să fim sinceri” când e mai uşor să spui “N-avem noroc, dom’le”. Ne place să credem că politicienii nu seamănă cu noi, dar nu putem scăpa de gândul că sunt o reflexie a chipul nostru. Cea mai tristă chestiune dintre toate ar fi ca noi nu vrem să fim reprezentaţi politic, noi vrem doar să fim conduşi, autoexonerandu-ne astfel de orice vină şi instalându-ne într-un confort compensatoriu pentru prostie, laşitate şi sterilitate sufletească.

N-avem noroc dom’le…

 

 

 

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *