EXCLUSIV! Ivona Boitan: ”Limba română ajunge să fie cetățean de rangul doi în România”

Ivona Boitan s-a născut pe 4 ianuarie 1969 în Cluj-Napoca. A urmat Facultatea de Regie Teatru din cadrul ATF București. De mai bine de zece ani lucrează ca și copywritter în publicitate și televiziune. A lucrat ca scenarist la prima ediție a ”Big Brother” și a inițiat rubrica Top Rușinică, pe care a și scris-o în primul sezon. Sub semnătura ei au apărut  ”Cu sânge rece și albastru”, ”Negru de fum”, ”Hoții de timp” și ”Magie într-un pahar cu apă/Bunny detectiv”, în colaborare cu Oana Stoica Mujea.

Reporter: Ai terminat Regie de Teatru. De ce ai renunțat?

Ivona Boitan: Am făcut cinci ani de Regie Teatru, un spectacol la Teatrul Național din Târgu Mureș, unul anul trecut – ”Hoțul de mărgăritare”, de Valeriu Anania, ci un grup de ”amatori”, cu toate că termenul nu prea mă satisface. Spectacolul s-a jucat la Teatrul de Comedie și a fost realizat cu sprijinul Bisericii Sf. Dumitru de Jurământ din Capitală. Nu știu dacă am renunțat la teatru. Am renunțat să câștig din teatru. Eu, una, nu am reușit să cresc doi copii din teatru. Dar cred că voi mai lucra teatru.

Reporter: Câștigurile sunt chiar atât de mici din teatru?

Ivona Boitan: Vorbim de anii `90 și răspunsul e ”da”. Dacă ești o somitate, poți câștiga bine din teatru. Dacă lucrezi afară, dacă eventual ai și propria ta companie de teatru… dacă… dacă… dacă nu, nu. Eu la ora respectivă eram debutant, teatrul românesc era într-un moment de redefinire, era un șarpe care își lăsa o piele neavând încă una gata pregătită… Vorbim de un teatru românesc care îi punea probleme unui Andrei Șerban, un teatru în care abia se învăța ideea de audiție pentru rol etc…

Reporter: Vorbește-mi despre pasiunea pentru scris. Cum s-a materializat ea în primul volum?

Ivona Boitan: Prima carte – ”Cu sânge rece și albastru” – am scris-o într-un moment de mare criză existențială. Eram între servicii și între eu-uri. De fapt, între eu-uri sunt și acum. Nu mă întreba dacă sunt scriitor, scenarist tv sau regizor sau om de publicitate sau orice altceva. Habar n-am ce sunt. Știu doar că am făcut anumite lucruri la un moment dat. Deci eram în 2008 fără nicio idee de cum va arăta viitorul meu și al copiilor mei și am scris o carte. Asta foarte pe scurt.

Reporter: În ”Hoții de timp” apare următoarea frază, la un moment dat: ”Mereu mă întreb dacă acest fel de a fi într-un fel pe sticlă, pe ziar și așa mai departe, nu e de fapt o formă foarte rafinată de schizofrenie. O schizofrenie acceptată și adulată de societate”. Cât din această frază se aplică în lumea televiziunii zilelor noastre?

Ivona Boitan: Cred că este o frază care definește mult din societatea noastră în general, nu doar televiziunea. Suntem antrenați să ne îmbrăcăm și să ne dezbrăcăm doar după cum o cere situația. O să îmi spui că asta este ”civilizație”. Ar fi, dacă nu ne-am identifica total cu rolurile.

Reporter: Poate că suntem ”antrenați” așa din cauză că ne interesează foarte mult ce spun ceilalți. Uneori mi se pare că până și modul de a te așeza, noaptea, în pat, e dictat de un anume set de reguli.

Ivona Boitan: Da, trăim într-o permanentă obsesie a obiectivării la un model impus de societate fără să uităm că societatea asta e făcută tot de noi. Cred că de fapt trăim în ”hainele cele noi ale împăratului”. Nu ne dăm seama că suntem goi. Dar pentru că toți suntem goi ne oferim unii altora serviciile de ”orbire” temporară reciproc consimțită. La un alt nivel al discuției, asta se întâmplă fiindcă lipsește Dumnezeu din viața noastră și încercăm să umplem golul. Cu ce avem la îndemână. O revistă glossy, părerea unei prietene, ce crede șefa… Și bineînțeles că nu se potrivește, golul continuă să rămână și de aici jena, neliniștea, nervozitatea, insomnia…

Reporter: Tot în ”Hoții de timp” mi-a plăcut descrierea ”divelor”. Eu am perceput că, într-un fel, cartea aceasta este legată de experiența ta din televiziune. ”Divele sunt expresia nefericirii. A frustrării. Ca să crești o divă, ai nevoie de sute de femei frustrate”. Și aici, la partea asta, a divelor, nu se simte tot lipsa unui Dumnezeu?

Ivona Boitan: Sigur că ”Hoții de timp” folosește experiența mea în televiziune. Televiziunea are multe defecte, dar o mare calitate. Televiziunea înseamnă echipă, muncă în comun. Înseamnă să te bazezi ca-n armată pe cel de sub tine și să te supui celui de deasupra ta. Mie asta îmi place în televiziune. Asta și numai asta. Și e adevărat. Ca să crești o Divă ai nevoie de o sută de femei frustrate. Care să o susțină. Din care ea să se alimenteze.

Reporter: De ce au nevoie femeile obișnuite de ”dive”?

Ivona Boitan: Din nevoia unui model. Un ideal. Omul e făcut să tindă către un ideal. Dacă îl scoatem pe Dumnezeu din context, umplem golul, după cum spuneam, cu ce avem la îndemână. Cu o Divă. În lipsa divinității, înscăunăm o divă.

Reporter: Iar Diva poate face față rolului?

Ivona Boitan: De ce să nu poată face față? Pentru asta avem revistele, televiziunea, radioul… Pentru asta avem hainele, ”brandurile”, pentru asta avem o armată de PR-iști, shopperi, designeri. Toți trepădușii din jurul unei dive sunt făcuți să o țină în viață, să o prezinte în cea mai bună lumină. Singur, nu e lumina taborică, dar cui îi pasă?

Reporter: Ei, divei! Mă gândesc că e tristă și nefericită, că poartă o povară mult prea mare pe umeri.

Ivona Boitan: Am urmărit de curând un reportaj cu Audrey Hepburn. Ea a fost cu adevărat o divă. S-a născut cunoscând foamea și a murit luptând împotriva ei. Între timp a făcut câteva filme remarcabile, a impus un standard de eleganță și rafinament care e nedepășit și azi… ea a fost autentică, a fost o divă sănătoasă.

Reporter: Vorbeai mai sus despre ce-ți place în televiziune. Dar care e partea care-ți displace?

Ivona Boitan: La televiziune îmi displace ideea de putere.

Reporter: Cine are impresia că deține această putere?

Ivona Boitan: Nu e o impresie. E o putere pe care o simți. E reală. Și se măsoară în puncte de rating. Îi determini pe oameni să-ți dea zilnic ore din viața lor. Asta e o putere. Îi faci să creadă ce spui tu. Le induci probleme false, valori false și dubii false. Se creează false conflicte și false motive de a da cu piatra.

Reporter: Vorbeai de faptul că ești între ”eu-uri”. Ce vrea un ”eu” și ce vrea celălalt?

Ivona Boitan: Aș vrea să pot trăi mai mult neangrenată într-un context social zilnic. Îmi place în continuare să scriu. Mi-ar plăcea și să fac o piesă-două pe an. Dar să nu mai trebuiască să ”funcționez”, să mai fiu ”slujbaș”.

Reporter: Ce e rău la contextul social zilnic?

Ivona Boitan: Nu e vorba în general, e vorba din punctul meu de vedere. Nu mai simt nevoia să ”socializez”. Ceea ce e o pierdere pentru un scriitor. Un scriitor trebuie să iasă, să vorbească, să meargă la întâlniri, să se promoveze, să iasă în față… un scriitor ca să fie de succes trebuie să fie și un pic ”divă”. Mie mi se pare că în mare parte oamenii își pierd viața. Nu și-o trăiesc. Și-o pierd cu bună știință. Nu o varsă în nimic. Nu au o temă a lor, un interes al lor, o temere a lor… Se plâng de televiziune, că nu le dă produse la valoarea lor, că se lasă cucerită de fleacuri, de mondenități și răutăți. Dar dacă le citești unora ”pereții” de pe Facebook te sperii: numai ursuleți de pluș, citate de trei lei care nu-i afectează cu nimic, pe care le scriu ca o inscripționare pe un tricou…  Și atunci, te întreb, ce ne interesează cu adevărat? Eu chiar cred că televiziunea este o oglindă justă pe care o spargem fiindcă nu vrem să ne vedem cum suntem.

Reporter: Ce scrii acum?

Ivona Boitan: Am două romane terminate. Unul terminat în 2009, un roman cvasi-autobiografic, dar pe care l-a plasat într-o societate a viitorului. Sunt subiectivă, clar! Dar e cel care-mi place cel mai mult, se cheamă ”Geniul și Hackerul”. Și mai am un roman terminat anul trecut, ”Hăcuitorii de piane”.

Reporter: Când va avea loc lansarea lor?

Ivona Boitan: Nu știu. ”Geniul și Hackerul” ar fi trebuit să apară în 2010 la Curtea Veche. Am și acum contractul în sertar, cu el am rămas. A venit criza, a fost amânat, apoi mi-au spus că nu-l mai publică. Și nici eu nu m-am agitat să-l mai trimit undeva. Iar ”Hăcuitorii de piane” stă și el cuminte la sertar și așteaptă.

Reporter: Înseamnă că piața de carte din România și editurile sunt afectate grav de criză. Cât de afectați sunt autorii români de toate neajunsurile editurilor?

Ivona Boitan: Nu pot să îți răspund la întrebarea asta. Din punctul meu de vedere cartea se vinde. Librăriile sunt mereu pline. Coadă la case. Eu, personal, cumpăr carte de 200-300 de lei pe lună. Cred că sunt mulți care fac ca mine… În metrou toată lumea citește… poate sunt naibă, dar eu cred că la noi se citește. Nu neapărat literatură de cea mai bună calitate, dar se citește. E adevărat că editorii se plâng. Cred că nu se vând foarte bine autorii români. Nici nu sunt promovați. Decât câțiva de la câteva edituri.

Reporter: Dar un scriitor din România poate trăi numai din scris?

Ivona Boitan: Nu știu. Eu una, nu pot. Trăiesc de ani de zile din televiziune.

Reporter: Chiar citeam zilele trecute că Stephenie Meyer și Dan Brown și-au asigurat atât viața lor, din punct de vedere financiar, pentru ani buni de acum încolo. Și nu cred că noi nu avem autori foarte buni, ba avem. Dar de ce România nu-i poate promova cum fac alții?

Ivona Boitan: Nu ne putem compara cu americanii. Ei au o altă piață. Dar păstrând proporțiile, cred că s-ar putea vinde și carte românească mai multă dacă s-ar promova. Ca dovadă că autorii promovați, cei care au devenit ”nume” se vând binișor. Nu cât să se compare cu Dan Brown, dar cât să poată vinde câteva mii sau zeci de mii de exemplare. La noi se scot tiraje de 300, 500, 1.000. Adică o nimica toată.

Reporter: Și lipsa asta a promovării e din cauză că nu-s resurse financiare sau poate ne lipsește o anumită experiență în domeniu?

Ivona Boitan: Cred că ne lipsește gândirea pe termen lung. Pe termen lung scriitorii români sunt cei care țin limba română vie. Asta e foarte important. Dar uităm asta. Ne creștem copiii cu traduceri mai bune sau mai proaste, și-n general mai proaste, fiindcă traducătorii sunt și ei prost sau deloc plătiți. Încetul cu încetul limba română ajunge să fie cetățean de rangul doi în România. Asta mă doare cel mai tare. Am avut, și încă mai am, ocazia să plec în străinătate și n-am plecat fiindcă iubesc tare mult limba română. Și mă doare că o văd în fiecare zi mai slăbită, mai anemiată. Ne-am obișnuit să facem greșeli, ne-am obișnuit să ne transformăm greșelile în lege. Eroarea comună creează legea, ăsta e dictonul după care evoluează limba română. De aceea cred că ar trebui să se investească mai mult în autorii români. Să fim serioși, nu toți cei care sunt azi în manualul de limba română au fost niște genii la vremea lor. Dar au însemnat ceva, au pus umărul, osul, cuvântul, la temelia limbii române.

Comentarii prin Facebook

Comentarii

4 Responses to EXCLUSIV! Ivona Boitan: ”Limba română ajunge să fie cetățean de rangul doi în România”

  1. la ce iti trebuie limba romana? in romania nu te mai angajezi cu cv in romana. iti trebuie minim 2 limbi straine… asa ca daca ai vocabular de 500 de cuvinte in romana si un vocabular ales in engleza e ok..

    de cand am intrat la scoala si pana acum s-au schimbat regulile gramaticale de cateva ori.. asa mi se falfaie…

    in engleza au ramas aceleasi. so?

  2. @gabi: limba română îți trebuie ca să poți învăța corect limbi străine pe care să le folosești la completarea cv-ului. A avea vocabular nu înseamnă că știi limba corect, ci doar niște cuvinte. Valabil și pentru limbile străine. Regulile gramaticale care se schimbă se schimbă de multe ori așa cum spune și Ivona din cauza greșelilor asumate, ceea ce din punctul meu de vedere poate este o geșeală. Și oricum nu sunt foarte multe și așa dese după cum ți se par ție. Dar dacă nu îți convine nu te ține nimeni cu forța aici, poți emigra. Succes!

  3. Pingback: Hoții de timp – Ivona Boitan | Anamaria Nedelcoff

  4. Cuvinte frumoaste am aflat aici. Va urez multa sanatate in in aceasta lucrare.

Leave a Reply to Iulian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *