Oana Stoica Mujea: ”Editurile din România așteaptă să te vinzi singur”

Oana Stoica Mujea a devenit, la numai 32 de ani, primul scriitor român tradus în Anglia, cu volumul Indicii Anatomice. A abordat și subiecte fantasy, ”Războiul Reginelor” fiind doar un exemplu, volume care au fost foarte gustate de publicul românesc. Oscilează între pasiunea pentru dans și cea pentru afaceri, dar și pentru scris, îmbinându-le cât se poate de bine pe toate trei.

Însă, după o carieră scriitoricească demnă de invidiat, piteșteanca a anunțat, discret, că se retrage din această lume, întrucât simte că luptă de una singură. Totuși, Oana Stoica Mujea a vorbit, într-un interviu acordat TesMedia.ro, despre ce înseamnă să fii scriitor în România, concluzionând că numai muncind serios, din greu, poți ajunge la un rezultat. Iar dacă știi să nu renunți când întâmpini un refuz, succesul nu va întârzia să apară.

Reporter: Când ți-ai descoperit dragostea pentru scris?

Oana Stoica Mujea: Dragostea pentru scris am avut-o din născare, cel puțin așa mi se pare mie. Prima oară am scris când abia învățasem ”z”-ul. Și am tot scris, m-am mai oprit, m-am mai apucat, până m-am hotărât.

Reporter: Cât ți-a luat să scrii prima carte și cât curaj ți-a trebuit s-o și publici? Întreb asta pentru că știu oameni, cu un talent nemaipomenit, care se împotmolesc atunci când vine vorba să-și publice lucrările.

Oana Stoica Mujea: Prima carte am scris-o cam în patru luni. Nu am avut nevoie de curaj să o public, pentru că de când m-am apucat de ea am vrut să o văd pe hârtie. Nu știu dacă de curaj e nevoie. Eu am inconștiență cât cuprinde, așa că-mi permit.

Reporter: Ce crezi că îi lipsește unui  om căruia îi este frică să își prezinte manuscrisul. Îi lipsesc  încrederea, tăria?

Oana Stoica Mujea: Oamenilor care nu publică, zic eu, nu le lipsește nimic. Fiecare om e în felul lui. Până la urmă și dacă publică, ce, cu ce se aleg?

Reporter: De ce romane fantasy?

Oana Stoica Mujea: Eram la vârsta fantasy-ului. Mă atrăgea pe vremea aia și aveam idei cu grămada, acum lucrurile s-au mai schimbat.

Reporter:  Cât de greu îi este unui tânăr să devină scriitor?

Oana Stoica Mujea: Fiecărui om îi este atât de greu cât vrea el să-i fie. Nu contează că e tânăr sau bătrân.

Reporter: Ce să facă în condițiile în care este refuzat de o editură?

Oana Stoica Mujea: Cum ce să facă? Să nu se dea bătut, orice ar fi. Îl refuză o editură, nouă, o sută, sigur, până la urmă va găsi ușa câștigătoare.

Reporter:  Cât scrii pe zi, pe săptămână? Ai un anumit target zilnic sau pur și simplu te așezi în fața calculatorului și scrii?

Oana Stoica Mujea: Cât scriam, mai bine spus. Nu mai scriu. Așa cum am anunțat deja, mă las de scris. Nu rentează. Dar scriam cam două-trei mii de cuvinte pe zi. Altfel îți ieși din mână. Nu contează ce scrii, doar fă-o!

Reporter: Spuneai mai demult, într-un interviu, că a fi scriitor înseamnă muncă. Câtă muncă?

Oana Stoica Mujea: Multă muncă, prea multă muncă. E muncă în toate sensurile, nu vorbim numai de scris aici. Promovarea te omoară, pentru că editurile din România așteaptă să te vinzi singur. O faci un an, doi, dar apoi aștepți și tu ceva de la ei. Surpriză, aștepți degeaba. Și începi să obosești și să nu mai vrei să lupți așa, de unul singur.

Reporter: Cum se îmbină dansul cu scrisul și, mai nou, cu afacerile? Care domeniu are de suferit în prezent? Sau reușești să le combini pe toate?

Oana Stoica Mujea: Aș fi putut să le combin și pe toate, doar că nu-mi mai doresc. Într-un timp se împăcau bine, acum nu mă mai interesează scrisul, am alte priorități, priorități care-mi aduc și mie un câștig.

Reporter: Cum a început colaborarea cu Profusion?

Oana Stoica Mujea: La această întrebare trebuie să răspundă Bogdan Hrib, el a ”tras sforile” și apoi eu n-aș vrea să spun ceva ce n-ar trebui. Pot spune doar că pentru mine Profusion a fost apogeul. Am ajuns acolo unde mi-am dorit și cred că e suficient. Adică pentru mine e suficient. Sigur că se poate și mai mult, dar mă opresc aici. Și le mulțumesc pentru șansă, ce mai, știu ei.

Reporter: Cum reușești să treci peste anumite critici ale unor oameni care îți urmăresc activitatea numai pentru a cârcoti, pentru ca mai apoi să pună fotografii de cancan, alături de comentarii malițioase?

Oana Stoica Mujea: Nu mă afectează în nici un fel, din contră, e distractiv. Chiar dacă fac eu pe supărata nu mă supăr niciodată, doar mă joc, să se simtă și ei bine.

Comentarii prin Facebook

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *